— Mergi la fata ta.
— Și mâine?
— Mâine stai cu familia.
— Dar salariul…
— Va fi plătit. Te întorci când copilul e bine.
Marcel și-a frecat palmele pline de praf, vizibil tulburat.
— Nu știu cum să vă mulțumesc.
— Fă-te că nu m-ai văzut mâncând pateul ăla ieftin.
Marcel a râs pentru prima dată în acea zi.
O masă caldă pentru toți
Daniel a făcut câțiva pași, apoi s-a oprit.
— Și încă ceva.
S-a întors spre șeful de echipă.
— De luni vreau masă caldă pentru toată lumea de pe șantier. În fiecare zi. Din partea firmei.
Câțiva muncitori s-au uitat unul la altul, convinși că nu auziseră bine.
Marcel a ridicat felia de pâine.
— Din cauza prânzului meu?
Daniel a zâmbit.
— Din cauza faptului că mi-am dat seama că mă uitam prea mult la clădiri și prea puțin la oamenii care le ridică.
În după-amiaza aceea, Marcel a ajuns la spital.
Când a intrat în salon, fetița lui stătea în pat, iar soția lui lângă ea.
Copila a întins brațele spre el.
Marcel a îmbrățișat-o și, pentru prima dată după multe ore, a simțit că poate respira.
Lecția învățată
Din fericire, medicii avuseseră dreptate. După câteva zile de tratament, starea fetei s-a îmbunătățit și a putut merge acasă.
Marcel s-a întors apoi la muncă.
Luni, lângă șantier apăruse un cort mare.
Sub el fusese montată o masă lungă, iar la prânz au venit recipiente cu ciorbă caldă, fel principal și pâine proaspătă.
— Băieți, la masă! a strigat șeful de echipă.
