În spatele lui funcționează o clinică privată unde veneam pentru consultații. Intrarea principală era în renovare și pacienții erau primiți prin clădirea veche.
Am rămas fără cuvinte.
Andrei mi-a început un dosar.
— Caut de săptămâni un medic care să accepte tratamentul fără să fie nevoie să vinzi casa.
Toate întâlnirile au fost aici.
De aceea vă spuneam că sunt la serviciu.
Nu voiam să încalc promisiunea făcută mamei tale.
Am început să planific.
Mama mă îmbrățișat.
— Iartă-mă.
Nu am adevărat să te rănesc.
— M-ai făcut să cred…
— Știu.Dar mi-a fost mai frică să te-ai suferit decât de boala mea.
Andrei a scos din buzunar un plic.
— De fapt, în seara asta voiam să vă spun amândurora.
Sunt deschis la culoare.
Era aprobarea pentru începerea tratamentului la un centru oncologic.
Costurile urmau să fie acoperite aproape integral printr-un program medical și prin fondurile pe care Andrei reușise să le obțină după zeci de telefoane și întâlniri.
Sunt privat.
— Ai făcut toate astea singur?
Un zâmbit.
— Nu singur.
Cu ajutorul mamei tale.
În următoarele luni am mers împreună la fiecare ședință de tratament.
Un fost greu.
Au existat zile în care cred că nu vom reuși.
Dar au existat și vești bune.
