Alina clătină din cap.
— În ultimii cinci ani am lucrat de acasă după ce adormea Matei.
Traduceri.
Consultanță.
Proiecte pentru firme din străinătate.
Tot ce câștigam economiseam.
Nu am spus nimănui.
Nici măcar ție.
— Dar… de ce?
— Pentru că, în fiecare lună, tu găseai alt motiv să nu economisim nimic.
Ea făcu o pauză.
— Cineva trebuia să se gândească la viitorul copilului nostru.
În acel moment, socrul intră fără să bată.
— Ei? Și-a revenit?
Andrei îi întinse telefonul fără un cuvânt.
Bătrânul privi ecranul.
Ochii i se măriră.
— Asta… este al tău?
— Da.
— Și ai stat aici?
— Da.
— De ce?
Alina zâmbi amar.
— Pentru că am crezut că sunt într-o familie.
Dar, de fapt, eram doar persoana care plătea, gătea și făcea curat.
Socrul încercă imediat să-și schimbe tonul.
