Există o relație clară între onicofagie (roșcatul unghiilor) , anxietate și stres . Mulți oameni recunosc că își rod unghiile atunci când sunt nervoși, sub presiune sau se confruntă cu îngrijorări prelungite. În acele momente, actul de a roade unghiile oferă o scurtă senzație de ușurare. Funcționează ca un fel de eliberare emoțională imediată. Problema este că această ușurare este temporară. Atunci când este repetat, comportamentul devine înrădăcinat și se poate transforma într-un răspuns automat la orice situație care provoacă disconfort intern.
În timp, ceea ce a început ca o reacție ocazională se poate transforma într-un tipar dificil de controlat. Unii oameni spun chiar că își dau seama că își rod unghiile abia atunci când răul este deja făcut. Această pierdere a controlului este unul dintre semnele că comportamentul merită atenție.
Dincolo de aspectul estetic, onicofagia poate avea consecințe fizice. Roscatul constant al unghiei poate provoca inflamația pielii din jurul unghiei, poate favoriza infecții precum paronichia , poate genera durere și poate perturba creșterea normală a unghiilor. În unele cazuri, se observă deformări, răni mici recurente sau sângerări ușoare. În plus, contactul frecvent dintre mâini și gură crește riscul transmiterii microorganismelor, mai ales dacă există răni deschise.
Pot apărea și complicații dentare. Presiunea repetată asupra dinților poate contribui la uzura smalțului sau la probleme minore de mușcătură. Deși acest lucru nu se întâmplă întotdeauna, este un lucru pe care profesioniștii din domeniul sănătății îl iau în considerare atunci când obiceiul persistă.
Așadar, când încetează să mai fie o problemă minoră? Experții sugerează să se acorde atenție atunci când persoana încearcă să se oprească, dar nu poate, când apar leziuni frecvente, când există infecții repetate sau când impulsul crește în situații de anxietate intensă . De asemenea, este relevant dacă comportamentul devine complet automat și provoacă suferință sau rușine.
Continuați la pagina următoare
