Corpul uman nu funcționează doar ca o structură de mușchi , oase și articulații . Acționează și ca un canal prin care se manifestă multe dintre emoțiile noastre . Uneori, ceea ce nu putem exprima în cuvinte găsește o altă modalitate de exprimare. Durerea fizică , mai ales atunci când devine recurentă, poate deveni un semn de avertizare care ne invită să privim dincolo de strictul fizic.
Durerea de umăr este una dintre cele mai frecvente afecțiuni în rândul adulților. Deși în multe cazuri are o cauză mecanică – cum ar fi o postură incorectă, întinderi musculare sau leziuni – dintr-o perspectivă psihosomatică , i se atribuie și o semnificație simbolică. Această perspectivă sugerează că anumite tensiuni fizice pot fi legate de stări emoționale prelungite.
Dintr-o perspectivă anatomică, umărul ne permite să ne mișcăm brațele, să lucrăm, să cărăm obiecte și să îmbrățișăm. Simbolic, este adesea asociat cu ideea de „a purta” responsabilități. Prin urmare, unele școli de gândire privind interpretarea emoțională susțin că rigiditatea sau durerea în această zonă ar putea reflecta un exces de responsabilitate , o presiune constantă sau un sentiment de a căra mai mult decât se poate suporta.
Multe persoane care se confruntă cu stres cronic tind să-și ridice și să-și încordeze inconștient umerii. Menținerea acestei posturi timp de ore sau zile poate duce la o tensiune musculară reală. Relația dintre postura corpului și starea emoțională este strânsă: umerii cocoșați pot reflecta nesiguranță sau tristețe; umerii rigizi, ridicați, tensiune și autocritică. În timp, această tensiune se traduce într-o durere tangibilă.
