Sunt liniștit/ă.
— Exact așa cum voi ați încercat să-mi luați casa fără să-mi spuneți.
Andrei și-a revenit și a ridicat tonul.
— Eu sunt fiul tău!
— Tocmai de aceea mă doare atât de tare.
Am scos apoi bilețelul galben cu mesajul lui.
M-am pus în fața lui.
Recunoașterea imediată.
Nu mai avea ce să spinnă.
— Domnul Mihai mi la pus în mapă intenționat, a spus el încet.
A vrut să văd cine ai devenit.
În acel moment sa auzit soneria.
La ușă era chiar fostul meu șef.
— Îmi cer scuze că vin atât de târziu, dar voiam să mă asigur că ați văzut documentele.
Să uitat direct la Andrei.
— Nu mi-am imaginat vreodată că voi primi o asemenea rugăminte din partea unui fiu.
Andrei a plecat capul.
În aceeași seară, el și Ioana și-au făcut bagajele.
Nu sunt dat departe.
Au ales ei să fie locul.
Au înțeles că nu mai aveau ce obține.
Câteva luni mai târziu, am început să fac voluntariat la fundația căreia îiem dona apartamentul.
Am cunoscut oameni care pierduseră casele, copiii sau sănătatea.
Niciunul nu se plângea.
Toți erau recunoscători pentru puținul pe care îl aveau.
Într-o după-amiază, am trecut mâna peste vechea mea mașină de cusut.
Nu te lăsa păcălit.
