Calul a foșnit ușor din urechi, simțindu-i încordarea, dar Radu nici nu l-a simțit.
Gabriela era acolo, aplecată peste un braț mare de lemne, cu rochia ei simplă, prinsă sub burtă.
Se vedea clar că sarcina era mare, aproape de sfârșit.
Și ceva din privirea ei – încăpățânată, dar obosită – l-a lovit în inimă ca o cărămidă.
Radu a coborât încet de pe cal.
Valentina, elegantă și impecabilă chiar și în șa, a încremenit.
— Cine e femeia aia? a întrebat ea iritat.
Dar Radu nici nu i-a răspuns.
Se apropia încet, cu pași mici, parcă temându-se că, dacă face o mișcare greșită, totul s-ar putea spulbera.
