Cu un an în urmă
Cu un an în urmă, mama nu știa cum va fi viața noastră. Era o zi plină de emoții, de teamă și de speranță. În timp ce lumea își continua rutina, pentru ea timpul parcă se oprise. Aștepta să mă vadă, să-mi audă primul plâns și să afle cum arăt. Poate că în acele clipe nu se gândea la petreceri sau la torturi, ci doar la un singur lucru: „Să fie bine copilul meu.” Și apoi am venit eu, atât de mică și fragilă, dar suficient de puternică pentru a schimba întreaga lume a unei femei.
Primele mele zile
Nu își amintește nimeni cât de multe lucruri se schimbă atunci când apare un copil. Casa se umple de lucruri mici și, mai ales, de un sunet care devine cel mai important: plânsul copilului. În primele săptămâni, mama a dormit puțin, dar întotdeauna venea să mă ia în brațe, să-mi vorbească încet. Vocea ei era suficientă pentru mine, primul meu cântec și prima mea liniște.